Istoria antropologiei culturale a înregistrat nu puţine descrieri mitologice sau interpretări ficţionale ale datelor etnografice, în așa măsură încât recursul la imaginaţie în caracterizarea „naturii umane” sau a diverselor grupuri sociale constituie un subiect de studiu în sine. El prezintă o cazuistică impresionantă când vine vorba de referirile la trăsăturile distinctive ale grupurilor etnice sau ale tradiţiilor naţionale, discursul politic despre acestea fiind încărcat de stereotipuri și reprezentări antropologice itologizate, care spun mai multe despre cei ce le vehiculează decât despre (...) obiectul la care se referă. Studiul de faţă prezintă comparativ două exemple de manifestare a acestor reprezentări ficţionale cu implicaţii antropologice în discursul public românesc post-socialist. (shrink)

Over the years, as the all-encompassing processes of globalization and neoliberalization unfolded, the Popular Republic of China increasingly deepened its developmental policies intended to grow its technological and economic competitiveness. Chinese universities experimented with various forms of managerial techniques imported from the West, including those inspired by the neoliberal ideology. Their achievements in the field of tertiary education were so impressive that they easily became a source of inspiration for neoliberal managers aspiring to „excellence” all around the world. On the (...) other hand, in post-socialist Europe, stuck in an unsatisfying and unfulfilled search for ideal neoliberal productivity models, Romanian university managers are still obsessing with pushing their institutions among the ones listed by the Academic Ranking of World Universities (ARWU), while many Romanian researchers are seeking to publish in Chinese journals. Some of them look up with envy to the generous incentives that Chinese public universities are providing in order to increase their publication output. However, the interest for debating or critically understanding the governance behind all these trends is barely visible. More often than not, researchers and experts alike are happy to believe that their academic work has nothing to do with politics or ideology. Few are questioning the political bases of neoliberal reforms at home, and even fewer are trying to find out more about what really happens in China. In this paper I will try to incite questions or working hypotheses about the ideology of neoliberal competitiveness, encouraging Romanian readers to reflect upon issues and debates informed by the prestige-driven university reforms experimented over the last three decades by the Popular Republic of China. Also, the paper will provide some useful bibliographical suggestions for those who want to dive deeper and better understand recent policy directions adopted by the Communist Party of China in this field. (shrink)

În ciuda faptului că nu contribuie la ordonarea cunoașterii actuale despre fascism, ci dimpotrivă, creează confuzie, lucrarea Madeleinei Albright are unele merite incontestabile. Primul dintre ele este capacitatea de a simplifica, într-o naraţiune scurtă, ușor de parcurs, ideile și faptele liderilor fasciști interbelici. Începând cu capitolul al doilea și până la cel de-al cincilea, istorisirea ar putea să fie folosită ca un foarte accesibil, viu și instructiv rezumat istoric pentru studenţi. Cu certitudine, experienţa profesorală a autoarei în învăţământul politic american (...) a ajutat-o să ajungă la acest nivel excepţional de persuasiune didactică. În al doilea rând, focalizându-și descrierile asupra personalităţii liderilor mai mult decât asupra fenomenelor social-economice, efectul imediat al lecturii este acela de a te face să reflectezi la cât de mult contează orgoliul și ambiţiile personale în alegerea drumului spre fascism. Portretele pe care cartea le schiţează sugerează că nu politician fascist modest și delăsător pur și simplu nu poate exista, așadar transmite cititorilor o intuiţie interesantă în sine. De asemenea, deși face destul de multe afirmaţii îndoielnice, Albright nu se abţine să enunţe unele adevăruri pe care politicienii de obicei le ocolesc. De exemplu, admiraţia lui Winston Churchill faţă de membrii cuplului fascist italo-german este ilustrată cu citate atât în capitolul despre ascensiunea lui Mussolini (p. 25), cât și în cel despre dobândirea puterii de către Hitler (p. 52). Este descris destul de clar și felul în care anticomunismul elitei liberale și conservatoare a contribuit decisiv la succesul politic al celor doi. În fine, cartea arată indirect cât de diferită este încercarea de a defini un fascist de aceea de a defini fascismul și că fascismul este mai mult decât suma credinţelor și acţiunilor adepţilor lui. (shrink)

O sintagmă revine recurent, cel puţin în prima parte a cărţii, „conștiinţă feministă”. Legat de aceasta, constatările Lilianei Popescu, conferenţiară universitară și prorectoră la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), mi-au confirmat câteva intuiţii despre felul în care s-a produs transformarea politică a societăţii românești în ultimele trei decenii. „Coagularea conștiinţei feministe în ţara noastră după anul 1990 – susţine autoarea – s-a făcut mai ales prin adoptarea tradiţiei feminismului occidental. În același timp, trebuie remarcat faptul că, înainte (...) de anul 1990, în societatea socialistă existau elemente implicite și explicite de afirmare a egalităţii de gen: educaţia era deschisă atât tinerilor, cât și tinerelor; oportunităţile de muncă erau accesibile atât bărbaţilor, cât și femeilor; statul socialist oferea facilităţi tinerelor mame, concedii maternale, creșe, grădiniţe, iar la întoarcerea din concediul de creștere a copilului, serviciul era asigurat. Multe dintre societăţile occidentale au luptat din greu pentru obţinerea acestor drepturi. (…) Consider că în conștiinţa feministă de după 1990 s-a pus un accent supradimensionat pe principiile și pe practicile feministe venite dinspre Vest și s-a subestimat propria noastră moștenire din perioada socialistă, care era valoroasă și merita preţuită. Este suficient să ne gândim la scăderea dramatică a cifrei de reprezentare a femeilor în parlamentele formate începând cu 1990. Practic, reprezentarea femeilor a scăzut de aproape 10 ori – de la peste 30% la 4%” (p. 52-53). (shrink)

Timpul trece atât de repede când urmărești convulsiile politice ale ţărilor de la marginea Uniunii Europene. Această carte a apărut într-un moment în care conflictul dintre președintele Klaus Iohannis și Partidul Social Democrat (PSD) încă mai angaja emoţii puternice. Mulţi cetăţeni vedeau în președinte și în partidul patronat de acesta, Partidul Naţional Liberal (PNL), zenitul luptei împotriva corupţiei, iar în PSD întruchiparea corupţiei. În 2017, marile proteste în sprijinul legislaţiei penale și instituţiilor poliţienești, beneficiind de încurajarea directă a președintelui, au (...) devenit imaginea revoltei publice faţă de corupţia elitei politice naţionale, personalizată de liderii PSD în imaginarul colectiv al momentului. Intensitatea polarizării politice era atât de mare încât un compromis între președintele justiţiar și partidul „penalilor” nu putea fi măcar imaginat. Îmi amintesc manifestaţiile electorale de la Iași din cursul anului 2019, când primarul PSD al urbei, Mihai Chirica, încă își pregătea traseul către PNL. Atunci, pe 9 mai, în așteptarea vizitei președintelui (invitat la mitingul propriului partid ce urma să se desfășoare pe 11 mai), participanţii la mitingul PSD au fost întâmpinaţi de contramanifestanţi cu placarde, fluiere, huiduieli și bancnote de 1 leu ce le erau întinse ostentativ sau aruncate pe jos, ca simbol al actului de corupţie electorală la care aceștia ar fi fost dispuși să participe (Redactia Știrile ProTV, 2019). (shrink)

Migration generates well-being for individuals and communities, but the pursuit of well-being is not without risks. Tens of thousands of Romanian children are affected by the migration of their parents, others have to cope with the effects of their own migration. Should migrants have difficulties adjusting when returning “home”? Is readjustment even possible for all remigrants, without support? The article aims to present some issues that the remigrants are confronted with when trying to readjust to their communities of origin. The (...) article shows how readjustment is influenced by the social image, which in turn influences the social support for their adjustment and subsequent development. (shrink)

This paper aims to show that Lessing develops in his aesthetics a pre-Kantian philosophy of consciousness. The concept of virtuality that the german writer puts forward in his essay Laocoon implies an interweaving of temporal dimensions similar to the threefold temporal synthesis described by Kant in the transcendental deduction of the Critique of Pure Reason. But whereas Kant thematizes an a priori of consciousness, Lessing is in search of an a priori of plastic art. It will be seen that perfect (...) sculpture presupposes the choice of that moment in time which can open the imagination to the past and the future in a way that enriches the present by transforming it into a "pregnant moment". The final aim of the article is to trace the genesis of the concept of simultaneity of temporal dimensions presupposed by the idea of the pregnant moment, and its implications for the idea of the temporality of consciousness. (shrink)

This paper raises some concerns about Paul Humphreys’ fusion emergence in general and about his core example of fusion emergence (i.e., covalent bonding) in particular. It argues that the extent to which covalent bonding undermines the idea that our world’s ontology is wholly compositional has been overstated.

Gettier cases are used to show that having a justified true belief is not sufficient for knowledge. They are cases in which an epistemic agent has a belief that is both justified and true, but intuitively cannot be taken to count as knowledge. Modal epistemology is the field of philosophy that tackles questions regarding the sources of our knowledge of modalities (possibility and necessity) and what offers justification for beliefs about what is possible or necessary. Part of the tradition in (...) modal epistemology is to consider conceivability as a guide to metaphysical possibility. As such, if an agent can conceive that P, then the agent is justified to believe that P is metaphysically possible. In this paper I will discuss the possibility of constructing Gettier cases for a tripartite, conceivability-based, definition of modal knowledge. (shrink)

According to the transcendental Aesthetic of the Critique of pure reason, there are two properties of time that cannot be intellectualized: passage and infinitude. This study tries to show that these essential properties of time come to light in Kant’s Critique of Judgment. The contemplation of beauty will be understood as a non-successive time and the wonder that we experience in seeing the sublime will be understood through Kant’s concept of infinite moment. These two aesthetic concepts of time will be (...) integrated into Kant’s broader view of time as developed in the first Critique. (shrink)

In the last times some scholars tried to characterize Einstein’s distinction between ‘constructive’ – i.e. deductive - theories and ‘principle’ theories, the latter ones being preferred by Einstein. Here this distinction is qualified by an accurate inspection on past physical theories. Some previous theories are surely non-deductive theories. By a mutual comparison of them a set of features - mainly the arguing according to non-classical logic - are extracted. They manifest a new ideal model of organising a theory. Einstein’s paper (...) of 1905 on quanta, qualified by him as a ‘principle theory’, is interpreted according to this model of theory. Some unprecedented characteristic features are manifested. At the beginning of the same paper Einstein declared one more dichotomy about the kind of mathematics in theoretical physics. These two dichotomies are recognised as representing the foundations of theoretical physics. With respect to these dichotomies the choices by Einstein in the paper on quanta are the alternative choices to Newton’s ones. This fact gives reason to the ‘revolutionary’ nature that Einstein attributed to his paper. (shrink)

In this paper I argue for the following two related claims. First, the science of phoronomy from Kant's Metaphysical Foundations of Natural Science is grounded in the duplication of space. Second, this duplication is made possible through the self-localization of the subject, as Kant shows in the "Gegnden-Schrift". The thesis of this paper is that the self-localization transforms space into an object that can be cinematically moved and that this action sets the ground for a science of phoronomy, which presupposes (...) the existence of at least two spaces. In the end, the other endpoint of the Kantian determination of space is discussed, namely space understood as an idea of reason. (shrink)

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un (...) cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

The classical rule of Repetition says that if you take any sentence as a premise, and repeat it as a conclusion, you have a valid argument. It's a very basic rule of logic, and many other rules depend on the guarantee that repeating a sentence, or really, any expression, guarantees sameness of referent, or semantic value. However, Repetition fails for token-reflexive expressions. In this paper, I offer three ways that one might replace Repetition, and still keep an interesting notion of (...) validity. Each is a fine way to go for certain purposes, but I argue that one in particular is to be preferred by the semanticist who thinks that there are token-reflexive expressions in natural languages. (shrink)

Una din gravurile Lambsprinck – Cerb și Licornă în pădure (De lapide philosophico figurae et emblemata, 1625) – prezintă întâlnirea alegorică dintre cerb și licornă ca simboluri alchimice ale sufletului și ale spiritului. Aceste simboluri se descoperă nu doar ca arhetipuri revelatoare pentru psihanaliza jungiană, ci și ca perspective esențiale și complementare de abordare fenomenologică a suferindului: psihoterapeutică și spirituală. Asemeni lui Iov care e scufundat cu sens în suferință și răzbire, și bolnavului îi trebuie asociat un sens al suferinței (...) care, deși e de neînțeles de cele mai multe ori, rămâne – prin Hristos – pe o cale de mântuire comună celorlalți credincioși ce obligă nu doar la acceptare și îngăduință, ci mai ales la sprijin și dăruire de sine. (shrink)

Synonymy, at its most basic, is sameness of meaning. A token-reflexive expression is an expression whose meaning assigns a referent to its tokens by relating each particular token of that particular expression to its referent. In doing so, the formulation of its meaning mentions the particular expression whose meaning it is. This seems to entail that no two token-reflexive expressions are synonymous, which would constitute a strong objection against token-reflexive semantics. In this paper, I propose and defend a notion of (...) synonymy for token-reflexive expressions that allows such expressions to be synonymous, while being a fairly conservative extension of the customary notion of synonymy. (shrink)

După sfârşitul celei de a doua mari conflagraţii mondiale, Europa se afla în ruină şi dezastru economico-social. Ajutorul dat de Statele Unite ale Americii în reconstrucţia statelor europene a fost vital pentru supravieţuirea Occidentului european. În anul 1948, cinci state (Franţa, Marea Britanie, Belgia, Ţările de Jos şi Luxemburg) semnează Tratatul de Cooperare Culturală, Socială, Economică şi Apărare Colectivă, pe scurt Tratatul de la Bruxelles . După numirea generalului Dwight Eisenhower în funcţia de comandant suprem aliat în Europa, acest tratat (...) va deveni parte a documentelor NATO. Nevoia de apărare împotriva ameninţării sovietice se face şi mai vizibilă în propunerea ministrului de externe francez Réne Pléven. Planul Pléven, propus în anul 1952, viza constituirea unei Comunităţii Europene a Apărării, dar şi a unei Comunităţi Politice Europene. Planul nu a fost votat de către Adunare Franceză în anul 1954. Eşecul acestei comunităţi se datorează lipsei de viziune a liderilor europeni. O altă piedică în adoptarea acestui plan a fost teama statelor naţionale de posibila federalizare a Europei. (shrink)

Ca actor pe scena internațională, UE trebuie să facă fată noilor pericole, amenințări și provocări, cu atât mai mult cu cât urmărește să joace un rol în securitatea globală ceea ce implică asumarea de responsabilități sporite, așa cum sunt prezentate în anexă. Mediul global este caracterizat prin insecuritate, astfel Uniunea Europeană are nevoie de un mecanism complex de management al crizelor. Dezvoltarea unei astfel de capabilități atrage de la sine o altă problemă majoră, dezvoltarea unei capabilități a Uniunii. Există pericolul (...) ca această nouă capabilitate să dubleze NATO sau există pericolul ca Uniunea să își dezvolte o capacitate dar fără puterea de a o proiecta. Un conflict ce se întrevede în viitor este între președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, în opinia unor eurosceptici. Dezvoltarea acestor capabilități este necesară Uniunii ce se dorește un important actor pe scena internațională. (shrink)

The 20th century was a bloody one, full of armed clashes which destroyed Europe, withered an entire generation’s hope of European-level peace. After the Versailles Treaty, the famous economist John Maynard Keynes uttered this prophecy: ”With such a peace treaty, you’ll be at war again within 20 years”. John Maxwell Coetzee, an important South-African novelist, called the 20th century “Satan’s century”. A tough statement yet extremely true unfortunately. Besides war, the past one hundred years also witnessed terrible totalitarian regimes occur, (...) such as the Nazi and fascism. The hardness of those regimes at least equaled the suffering caused by the world wars. One wouldn’t be wrong to call such regimes state terrorism: a leader suppressing his own citizens just to satisfy his own fantasy. The hugeness of their deeds goes beyond human imagination according to the number of victims. A classical word of wisdom describes terrorism as follows: ”It kills a few, but terrifies more”. (shrink)

The domain of modal epistemology tackles questions regarding the sources of our knowledge of modalities (i.e., possibility and necessity), and what justifies our beliefs about modalities. Virtue epistemology, on the other hand, aims at explaining epistemological concepts like knowledge and justification in terms of properties of the epistemic subject, i.e., cognitive capacities and character traits. While there is extensive literature on both domains, almost all attempts to analyze modal knowledge elude the importance of the agent’s intellectual character traits in justifying (...) beliefs about what is possible or necessary. My aim in this paper is to argue that intellectual traits of character, like thoroughness, autonomy, epistemic courage and open-mindedness, are relevant to modal epistemology. (shrink)

Gricean theories analyse meaning in terms of certain complex intentions on the part of the speaker—the intention to produce an effect on the addressee, and the intention to have that intention recognized by the addressee. By drawing an analogy with cases widely discussed in action theory, we propose a novel counterexample where the speaker lacks these intentions, but nonetheless means something, and successfully performs a speech act.

Dans ses Essais hérétiques sur la philosophie de l’histoire, Jan Patočka donne de la première guerre mondiale une interprétation située dans le sillage de l’interrogation historiale de Heidegger, dont il marque les limites et propose une radicalisation qui fait surgir la solidarité entre la technique et la guerre. Pour Patočka, qui s’appuie sur les récits de guerre de Jünger et de Teilhard de Chardin, la pensée historiale et les témoignages du front s’éclairent mutuellement : la saisie de la première guerre (...) comme « culmination du règne de la force » permet de rendre visibles un certain nombre d’expériences, dont celle du sacrifice. L’expérience du front contient le ferment d’un renversement, d’un « metanoein colossal et inouï », seul capable de miner les bases du système qui a conduit à la guerre et d’ouvrir ainsi une « paix véritable ». (shrink)

McCall (1984) offered a semantics of counterfactual conditionals based on “real possible worlds” that avoids using the vague notion of similarity between possible worlds. I will propose an interpretation of McCall’s counterfactuals in a formal framework based on Baltag-Moss-Solecki events and protocols. Moreover, I will argue that using this interpretation one can avoid an objection raised by Otte (1987).

Gender-neutral bathrooms are usually framed as an accommodation for trans and other gender-nonconforming individuals. In this paper, we show that the benefits of gender-neutral bathrooms are much broader. First, our simulations show that gender-neutral bathrooms reduce average waiting times: while waiting times for women go down invariably, waiting times for men either go down or slightly increase depending on usage intensity, occupancy-time differentials and the presence of urinals. Second, our result can be turned on its head: firms have an opportunity (...) to reduce the number of facilities and cut costs by making them all gender-neutral without increasing waiting times. These observations can be used to reframe the gender-neutral bathrooms debate so that they appeal to a larger constituency, cutting across the usual dividing lines in the ‘bathroom wars’. Finally, there are improved designs and behavioural strategies that can help overcome resistance. We explore what strategies can be invoked to mitigate the objections that gender-neutral bathrooms (1) are unsafe, (2) elicit discomfort and (3) are unhygienic. (shrink)

The present paper deals with an important aspect of today’s interreligious dialogue, that between Christianity and the second largest religion of Asia, namely Hinduism. The concern is centering around not the ancient or traditional links between these two expressions of the Sacred, but rather of the contemporary ones. But that requires certain knowledge of what has already happened. The dialogue comes from the heart of the people, and is situated in the middle of life. Unfortunately, many present-day dialogues set the (...) stage according to the terms of one of the parties alone. But in spite of misunderstandings and difficulties of the Hindu-Christian dialogue, it has an unavoidable effect: it changes our vision and interpretation of our own religion. The main tenets would be: the future of Hindu-Christian dialogue will largely depend on future mutual interest; Hindu-Christian dialogue may be linked to the future development of Hinduism and Christianity; the future of Hindu-Christian dialogue may be endangered by an institutional misunderstanding of its nature; Hindu-Christian dialogue may have to be placed into a larger “secular” context; Hindu-Christian dialogue is inevitable. It is an imperative and it must exhibit more continuity. (shrink)

In this paper I attempt a reading of Heidegger’s interpretations of St. Paul’s Epistles in light of the distinction between Eastern and Western thought. To this end, I suggest that Heidegger’s recourse to the Paulinic texts represents his endeavor to gain access to the original structures of life by circumventing the metaphysical framework of Greek (Plato’s and Aristotle’s) thought. Thus, I argue that by doing this, Heidegger actually approaches the Eastern way of thinking, i.e. a non-metaphysical alternative. In order to (...) better understand what defines Eastern thought, I discuss in some detail Zizioulas’s interpretations of temporality in Eastern Christianity. Along the lines of this different understanding of temporality, the proximity of Heideggerian thought can be seen. Finally, I show that the importance of my argument lies in that it can open a possible research path for what Heidegger in his latter works calls “the other beginning.”. (shrink)

Do other earthly forms of life evolved to the level of intelligent life? Cancer and resistance to antibiotics obliged to ask this question. Signs of intelligence are found at its simplest levels. We try to see if logic is used at these levels. Peter of Spain’s suppositio materialis is applied to the chemical signals of cells. Dynamic Logic is used to understand these chemical communications. <System of communications> is used, instead of “language”. The development of life appears as the development (...) of an axiomatic system. The rights of unborn humans and God’s rights over His own creation appear as the most powerful arguments for conservationism. (shrink)

The prospect of cognitive enhancement well beyond current human capacities raises worries that the fundamental equality in moral status of human beings could be undermined. Cognitive enhancement might create beings with moral status higher than persons. Yet, there is an expressibility problem of spelling out what the higher threshold in cognitive capacity would be like. Nicholas Agar has put forward the bold claim that we can show by means of inductive reasoning that indefinite cognitive enhancement will probably mark a difference (...) in moral status. The hope is that induction can determine the plausibility of post‐personhood existence in the absence of an account of what the higher status would be like. In this article, we argue that Agar's argument fails and, more generally, that inductive reasoning has little bearing on assessing the likelihood of post‐personhood in the absence of an account of higher status. We conclude that induction cannot bypass the expressibility problem about post‐persons. (shrink)

1) We will begin by offering a short introduction to Epistemic Logic and presenting Fitch’s paradox in an epistemic‑modal logic. (2) Then, we will proceed to presenting three Epistemic Temporal logical frameworks creat‑ ed by Hoshi (2009) : TPAL (Temporal Public Announcement Logic), TAPAL (Temporal Arbitrary Public Announcement Logic) and TPAL+P ! (Temporal Public Announcement Logic with Labeled Past Operators). We will show how Hoshi stated the Verificationist Thesis in the language of TAPAL and analyze his argument on why this (...) version of it is immune from paradox. (3) Edgington (1985) offered an interpretation of the Verificationist Thesis that blocks Fitch’s paradox and we will propose a way to formulate it in a TAPAL‑based lan‑ guage. The language we will use is a combination of TAPAL and TPAL+P ! with an Indefinite (Unlabeled) Past Operator (TAPAL+P !+P). Using indexed satisfi‑ ability relations (as introduced in (Wang 2010 ; 2011)) we will offer a prospec ‑ tive semantics for this language. We will investigate whether the tentative re‑ formulation of Edgington’s Verificationist Thesis in TAPAL+P !+P is free from paradox and adequate to Edgington’s ideas on how „all truths are knowable“ should be interpreted. (shrink)

Tratatul de la Lisabona pregăteşte dezvoltarea şi afirmarea Uniunii Europene pe scena internaţională. Prevederile acestui tratat sunt orientate către creşterea importanţei şi rolului Uniunii în lume. Pe noua scenă mondială, UE îşi întăreşte poziţia prin adoptarea unui tratat integraţionist cu o abordare funcţionalistă. O schimbare importantă anunţată de Tratatul de la Lisabona este dezbaterea asupra ratificării, pe cale parlamentară sau prin referendum. Este singurul tratat care a abordat o astfel de problematică. Principalele obiective ale Tratatului de la Lisabona sunt: dezvoltarea (...) unei economii de piaţă eficiente, lupta împotriva discriminării şi a excluziunii sociale, promovarea unei justiţii sociale, coeziunea teritorială, progresul tehnologic şi ştiinţific, respectul diversităţii cultural-lingvistice, protecţia cetăţenilor uniunii, dezvoltarea durabilă şi un comerţ liber şi echitabil . Se doreşte a fi un tratat care promovează valorile Uniunii, pacea şi democraţia, dincolo de graniţele europene. (shrink)

L’article décrit et publie la première et la deuxième partie du Colliget principiorum iuris naturalis, divini et humani philosophice doctrinalium, écrit par Heymeric de Campo en 1434 à la demande de Nicolas de Cues. Le texte est conservé dans le codex Cusanus 106 à Bernkastel-Kues et représente un des très rares traités de métaphysique écrit durant le Moyen Âge latin indépendamment de la tradition des commentaires à Aristote. Le Colliget cherche, de manière originale, à combiner l’idée d’une science de tout (...) connaissable, reprise de Raymond Lulle, avec la tradition métaphysique aristotélicienne et sa réinterprétation par Albert le Grand. (shrink)

O ameninţare uriaşă planează asupra uneia dintre cele mai dezvoltate ţări ale lumii. Miracol economic şi sociala al secolului XX Japonia se confruntă cu o problemă gravă , îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii. Populaţia este un factor de putere extrem de important în istoria unui stat. Fără o populaţie numeroasă un stat nu poate fi bine dezvoltat. O populaţiei mare este mărirea capacităţii economice a unui stat , într-o primă instanţă. Ulterior dezvoltarea economică ţine de un cumul de diverşi factori (...) cum ar fi diversificarea producţiei , forţa agricolă dar şi altele. Acest „câlcâi a lui Ahile” afectează Japonia , îmbătrânirea provoacă diverse consecinţe precum încetinirea economică , dezechlibrul balanţei între sexe şi chiar extincţia totală a populaţiei într-un viitor îndepărtat. (shrink)

Primul Război Mondial a fost un eveniment de neaşteptat, o dramă prin care au trecut milioane de oameni. La începutul secolului XX mulţi credea că Belle Epoque ( Epoca cea Frumoasă) a început şi nu are sfârşit. În opinia multor oameni de cultură ale acelor timpuri această epocă trebuia să dureze o veşnicie. O perioadă de pace şi linişte, o perioadă în care oamenii nu credeau că războiul va mai fi o prezenţă în viaţa lor. De cele mai multe ori (...) istoria ne oferă evenimente surprinzătoare, hazard sau nu istoria este plină de evenimente de neînţeles. Declanşarea Primului Război Mondial în acest moment ne este uşor explicabilă, dar în aceea epocă nimeni nu a perceput acest eveniment, pe care îl putem denumi un accident nefericit al istoriei. Războiul nu a lăsat în urma lui numai glorie, au fost şi momente pline de suferinţă şi de un tragism rar întâlnit. (shrink)

În istoria umanităţii greşelile au avut un rol fundamental, fiecare greşeală a dat naştere unei întâmplări sau unui fapt măreţ. O greşeală sau un pur destin istoric a dus la descoperirea continentului american, tot o greşeală, dar cu altfel de consecinţe, a fost arderea din temelii a legendarei şi magnificei Biblioteci din Alexandria. Aşadar greşeala, proprie naturii umane, modelează istoria.Dar ce ne facem atunci când greşelile sunt benevole sau au o mare doză de inconştienţă? Marile greşeli ale oamenilor au fost (...) dintotdeauna cele care au provocat mult rău semenilor, egoismul este o parte intim legată de entitatea biologică înzestrată cu raţiune, omul. (shrink)

Ce înseamnă mai exact idoli? Sunt multe definiţii dar şi multe incorectitudini. Este adevărat că fiecare religie are idolii săi, o caracteristică politeistă. Cuvântul apare cu o încărcătură puternică şi cu un caracter pur negativ, aş putea spune eretic în Biblie. Idolii sunt soldaţii Infernului. Biblia ne spune că un chip cioplit este un idol, o înfăţişare făcută după mintea ta. Este de fapt obiectul unei adorări exagerate o supunere voită faţă de un lucru sau o fiinţă. Drumul pe care (...) un idol merge este urmat de cohorte de frenetici dar şi de fanatici. În opinia mea un idol este un obiect fizic sau o reprezentare imaterială având în componenţa sa ideea de supunere, de pierdere a suveranităţii personale. (shrink)

The very first permanent Romanian representation to the United States of America was established in Washington D.C. pursuant to the Royal Decree no. 1027 of 24 September 1917, led by Dr. Constantin Angelescu (1869-1948) in capacity as of head of legation with the rank of plenipotentiary minister. The game of history made it so that he took office on 15 January 1918 – the birth anniversary of our great Romanian poet Mihai Eminescu. The Secretary of the legation was Prince Anton (...) (Antoine) Bibescu (1878-1951), the ambassador-to-be of Romania to the United States between 1921 and 1926. (shrink)

Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de a fonda o catedră Mihai Eminescu.

Anul acesta se împlinesc 245 de ani de la Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii, 4 iulie 1776. O istorie plină de lupte, de evenimente zguduitoare, de înfruntări la nivel intern și internațional dar la finalul acestor zbateri s-au împlinit idealuri de unire și unificare statală. Expansiunea la nivel geopolitic și geostrategic a fost rapidă și susținută de credința unui excepționalism unic în istorie dar și de dorința de a căuta fericirea, mai exact libertatea de a căuta fericirea (...) și împlinirea. (shrink)

Istoria ne-a demonstrat că statele învecinatese se războiesc mai mult iar cele care nu au frontieră comună pot fi într-o relație politică și diplomatică excelentă. Statele Unite ale Americii și România și-au construit relația în jurul așezării geografice și a comerțului. Tânărul stat american era concentrat pe dezvoltare, iar poziția geografică a țării noastre la gurile Dunării a fost un imbold în a dezvolta relații comerciale cu Principatele Române.

Desfăşurând harta lumii -/- Istoria şi geografia sunt lecţii pe care omenirea le-a învăţat, dar nu le-a respectat. Adesea surprinzătoare, istoria ne oferă exemple de măreţie şi de uimitor declin. Geografia ne arată cum se pot dezvolta popoarele lumii dacă sunt ajutate de mediul înconjurător. Studierea acestor lecţii ne oferă un paradox. State cu o istorie bogată, dar cu o geografie dezavantajoasă, au devenit mari puteri economice şi tehnologice ‒ un exemplu clasic este Japonia. State cu o istorie şi cu (...) o civilizaţie nu atât de bogată sunt exemple de prosperitate datorită unei geografii avantajoase ‒ Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Un singur stat a putut să înmănuncheze aceste lecţii şi să devină cea mai mare putere cunoscută a lumii ‒ Statele Unite ale Americii. Stat cu un destin manifest şi cu o dorinţă de a arăta lumii că libertatea este cel mai de preţ lucru. Am desfăşurat harta lumii şi am rămas uluit de ce am observat. Regiuni pline de resurse care se afundă într-o subdezvoltare uluitoare ‒ Africa, Rusia şi America Latină ‒ şi regiuni cu resurse puţine şi cu o dezvoltare impresionantă ‒ Japonia, Germania, China şi, într-o anumită măsură, şi Statele Unite ale Americii. Dacă nu ne putem alege geografia, putem măcar să ne facem istoria. După acest dicton s-au condus multe state care şi-au dorit să atingă un nivel înalt de civilizaţie. Totuşi, de acest clivaj? O sumedenie de răspunsuri ne vin în minte: model cultural, arhetip civilizaţional, dorinţa de a se dezvolta. Toate aceste state au trăit în realitatea pe care şi-au creat-o, dar şi în utopia la care au visat. Lumea este condusă de vise şi speranţe, refuzând realitatea. Expansiunea islamului este paradigma utopică a mântuirii tuturor, expansiunea capitalistă este utopia dezvoltării lumii şi avansului civilizaţiei iar utopia democratică este dorinţa ascunsă a omului de a fi egal cu toţi ceilalţi. Toate aceste utopii formează din actuala lume în care trăim o lume conflictuală, o lume avidă de resurse, o lume în care puterea este mai importantă decât modelul civilizaţional. Am denumit această carte Noua Utopie după ce am deschis cartea de istorie a lumii şi am desfăşurat harta lumii, realizând că fiecare popor şi-a format propriul său vis. Conflictul izbucnit în lume a fost declanşat de reala dorinţă a fiecărui popor de a-şi exprima liber propriul vis. Fiecare vis s-a întâlnit cu alt vis şi aşa a ieşit o realitate deformată, în care popoarele lumii, cu structură bio-genetică asemănătoare, au intrat într-un conflict fratricid, care modelează această lume în care trăim. Când scriu aceste rânduri o serie de evenimente ne-au demonstrat că utopia globalistă a lumii este desuetă şi că se revine la o nouă eră a naţionalismelor. De ce am numit aceste idei filosofice, politice şi morale utopii? Pentru că niciuna dintre aceste idei nu poate exprima, în mod real şi concret, dimensiunea realităţii în care trăim. -/- Dr. Alexandru Cristian. (shrink)

The world in which we live has taken a difficult turn to anticipate. Globalization has subsided in the desire for expansion and the struggle for the accumulation of resources. The middle and lower social classes are angry and frustrated. The new communities of disatisfied people revolted against the system. The anti-system movement of today is a revolution of disatisfied people. The system is one abstract term that denotes a privileged group of people with increased power over a majority group of (...) people. The system is an alliance to get hold of as many resources as possible. -/- . (shrink)

Istoria unui stat poate fi plină de evenimente care nu sunt preconizate. Pentru a cunoaște viitorul trebuie să te raportezi la trecut. Istoria evenimențială este o istorie accidentală plină de necunoscute și de interogări. Autoritatea centrală în istoria omenirii a avut caracter diferit de la stat la stat. Faraoni, împărați, regi sau moguli, toți acești conducători au avut în jurul lor un grup de oameni care i-a ajutat în actul de administrare al țării. În calitatea lor de guvernatori, intendenți, legați (...) sau sub diverse alte denumiri, acești funcționari se aflau în slujba puterii centrale administrative. Rolul acestor funcționari a variat de-a lungul istoriei. Reprezentarea lor nu a fost doar pur formală. Delegarea de autoritate s-a făcut în baza unei rațiuni și a unui calcul pragmatic și anume o reprezentare exactă a voinței liderului în comunități care nu gravitau în jurul centrului său de putere. În istorie, reprezentanții autorității centrale au avut un rol fundamental în promovarea puterii centrale la nivel local, în provincii. Guvernatorii de provincii au fost emisarii puterii centrale, numirea și demiterea lor depinzând de voința unilaterală a conducătorului. Evoluția statală a mărit importanța rolului acestui reprezentant de la simplu emisar sau de la persoana care pune în practică voința conducătorului la un adevărat administrator al problemelor unei comunități. În statele democratice reprezentatul administrației centrale are un rol de gestionar al problemelor curente, dar și de control al diferitelor instituții la nivel local. Am putea spune că este un factor de echilibru și control asumat de autoritatea centrală. Reprezentarea în teritoriu a administrației centrale este o realitate în zilele noastre și o certitudine istorică. Comunitățile au avut nevoie să fie conduse de către lideri, iar liderii care au condus națiuni formate din mai multe comunități au avut nevoie de ajutoare în gestionarea mecanismelor interne ale administrării acelor popoare care au evoluat spre națiuni. Prin urmare, reprezentarea în teritoriu a fost benefică de-a lungul istoriei, iar delegarea de autoritate către persoane atent alese poate chiar întări autoritatea centrală. În epoca postmodernă a statelor democratice, reprezentanții autorității centrale sunt ghidați în luarea deciziilor de către puterea executivă la nivel central, în spiritul legii. Toate deciziile se iau cu respectarea legii, a normelor și a reglementărilor în vigoare. De asemenea, deciziile se iau și cu conștientizarea unei etici a funcției pe care o îndeplinesc. (shrink)

Romania and the United States of America share some history that is similar in many respects. Both states have struggled to gain their independence, their sovereignty, and historical recognition. That in which they have followed a different path was about the civilization pattern in which each of the two states was established. We need to remind here and pay all the due respect to them, the Romanian and American historians who have dealt with the early issues of the US-Romanian relations, (...) that is Paul Cernovodeanu, Cornelia Bodea, Ion Stanciu, Dumitru Vitcu, Constantin Bușe, Keith Hitchins, Stephen FischerGalați, Radu R. Florescu, James F. Clarke, and many others. (shrink)

In this paper, I will deal with the issue of the relationship between trust, authoritarian democratic regimes and crises. I will pay special attention to the issue of the relationship between personal trust and trust in institutions. I will try to point out the way in which distrust in institutions develops in authoritarian regimes, as well as the populist way of diminishing the importance of institutions and trust in them, which are seen as obstacles to an efficient relationship between the (...) leader and the people. Finally, I will say a few words about trust in science and its way of approaching the public. (shrink)

În cele ce urmează vom prezenta pe scurt zona de cercetare a eticii aplicate și locul ei în cadrul disciplinei filosofiei. Vom discuta apoi despre ce fac filosofii când fac etică aplicată. Vom trece în revistă câteva concepte importante din etica aplicată, cum ar fi deontologie, virtute, grijă sau drepturi. Apoi vom încerca să oferim un răspuns la întrebarea din titlul introducerii: de ce avem nevoie de etica aplicată? Vom povesti pe scurt despre istoria eticii aplicate în România, iar la (...) final vom rezuma capitolele incluse în volum. (shrink)